Despre reportajul Recorder
Sunt unul dintre cei care nu au ezitat niciodată să ia apărarea unui coleg hăituit de șefi.
Sunt unul dintre marii fani ai băieților de la Recorder și nu de puține ori le-am distribuit articolele, inclusiv cele în care loveau puternic în Poliția Română.
Am vizionat aseară reportajul lor, cu mențiunea că am făcut-o cunoscând mai multe date față de simplul privitor și, îmi permit să spun, chiar mai multe decât cei de la Recorder, despre care consider că ar fi trebuit să își facă temele mult mai bine.
Cred cu tărie, și sper să fie așa cum cred, că băieții de la Recorder au fost doar păcăliți și că nu au făcut un reportaj doar pentru că știau că vor atrage vizualizări, știindu-se că atunci când e vorba de a lovi într-o instituție a statului, îndeosebi în Poliție, revolta publică atinge cote mari, de cele mai multe ori pe bună dreptate.
Revenind la reportaj, am stat să mă întreb azi cum l-aș fi perceput dacă nu aș fi știut anumite lucruri. Oare aș fi fost la fel de revoltat precum sunt acum cei care l-au vizionat?
În primul rând, m-aș fi întrebat următoarele:
De ce s-a sărit atât de ușor peste incidentul din parcare, acolo unde polițistul se prezumă că ar fi scuipat-o pe acea femeie? A zis el că nu e adevărat, că nu a scuipat-o. Gata, înseamnă că nu a scuipat-o.
Ca om care a văzut destule la viața lui, bănuiesc că nicio persoană nu se duce la Poliție, nu își sună soțul și nu face ditamai tam-tamul doar pentru că cineva i-a atras atenția că i-a ocupat locul de parcare.
Stau să mă întreb cum aș reacționa dacă m-ar suna Georgiana că a scuipat-o unul în parcare. Sper să nici nu aflu.
Cei de la Recorder au mers mult prea ușor mai departe, pe principiul „o fi înjurat copilul, o fi zis ea ceva”.
Apoi, se miră unii că un polițist i-a verificat nr de înmatriculare și a aflat datele lui.
Exact asta făceam și eu când eram la Biroul Tamponări. Venea cineva și îmi spunea că i-a fost lovită mașina de o mașină cu numărul cutare, după care verificam acel număr în baza de date. De multe ori făceam asta înainte ca persoana să scrie reclamația, asta pentru că de multe ori numărul reținut era greșit sau figura ca aparținând altei mașini.
Doamne ferește de aș fi dat de vreun coleg ca cel de la Bihor, că acum realizez că m-ar fi târât prin reclamații și m-ar fi dat pe mâna Recorder de m-ar fi înjurat o țară întreagă.
Trecând mai departe, observ că șefii de acolo au gestionat situația extrem de prost, dorind probabil „să aibă liniște”, așa cum se practică, în loc să îșî vadă de treburile lor. Sunt sigur că nu aveau cu ce influența nicio anchetă, ci doar au vrut să aplaneze, dar de multe ori faci mai mult rău vrând să faci bine.
Cert e că, privind obiectiv, în timp ce zeci de dosare cu fapte grave zac pe birouri din cauza lipsei de personal, la Bihor a avut loc o întreagă anchetă cu listinguri de telefon, cu camere video, cu celule telefonice, totul pornind de la faptul că polițistul acuzat că a scuipat în trafic a reclamat că i-au fost verificate datele fără drept, lucru complet fals.
Știu că îi voi dezamăgi pe mulți cu acest articol, dar m-aș fi dezamăgit și mai tare pe mine dacă aș fi tăcut ca un laș de teama oprobriului și aș fi ales sa tac sau, și mai rău, să fi scris ceva mult mai bun pentru like-uri și share-uri.
Sunt însă mândru de mine că am încă puterea de a scrie mereu exact ceea ce gândesc, chiar știind că voi avea de pierdut. Era mult mai simplu să scriu acum cât de mult îl susțin pe acel coleg și ce rea e mafia de la Bihor, ar fi dat foarte bine, dar m-ar fi transformat într-unul lipsit de scrupule, din moment ce știam că lucrurile nu stau deloc așa.
Zi faină să aveți, mă duc la plajă.

Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Marian Godină, polițist