În urmă cu ceva timp, domnul Cristian Tudor Popescu a scris un text în care se arăta profund dezamăgit de tenismenul Rafael Nadal, după ce sportivul a acceptat să fie ambasador al Federației de Tenis din Arabia Saudită.
Dezamăgirea vine pentru că gazetarul îl considera pe Nadal „cel mai cinstit om pe care îl știe”.
Aceeași dezamăgire o simt eu acum, domnule Popescu, pentru că erați cel mai cinstit gazetar pe care îl știam. De altfel, nici nu m-aș putea simți dezamăgit de oameni pe care nu îi am la suflet sau de la care nu mai am niciun fel de așteptări.
Așa cum nu sunt dezamăgit azi de Recorder care au venit cu un răspuns în care au înșirat cu meșteșug niște cuvinte care nici măcar nu erau necesare publicului lor fanatic care oricum ar fi fost satisfăcut și de un simplu „noi nu am greșit cu nimic, noi facem jurnalism onest și de calitate”.
Pe ei îi știu, am avut ocazia să îi văd cum mint fără rușine și cum nu dau doi bani pe deontologia profesională.
De la dumneavoastră, domnule Popescu, așteptam astăzi, și eram convins că va veni, un răspuns în care să spuneți ceva în legătură cu afirmațiile false pe care le-ați făcut în emisiunea Cap la Cap.
Ați afirmat acolo că un ins „a participat la acele infracțiuni de dare și luare de mită, de trafic de influență, ba chiar a fost condamnat pentru așa ceva”.
Sunt cuvintele dumneavoastră, domnule Popescu și, din păcate, sunt complet neadevărate. Sunt false. Sunt minciuni. Spuse cu intenție sau din culpă, dar tot enunțuri false rămân.
Chiar colegii dumneavoastră de la Recorder, în care aveți mare încredere, afirmă că „Recorder nu deține în acest moment nicio probă indubitabilă care să demonstreze că Petrică Leașcu a dat vreodată mită sau a făcut trafic de influență”.
Eram convins că doar v-ați lăsat indus în eroare din cauza modului în care Recorder l-a prezentat pe preotul Leașcu, numindu-l „părtaș”, pentru ca mai apoi să spună că ei de fapt nu au nicio probă că omul ar fi fost părtaș.
Așteptam să spuneți ceva, dar nu ați făcut-o.
În schimb, ați postat azi un articol fără nicio legătură cu subiectul.
De azi înainte, o să vă privesc cu mult scepticism, știind că e foarte probabil să enunțați lucruri false, fie pentru că nu verificați, fie pentru că mergeți pe încredere.
Sau, mai rău, că nu vă pasă dacă ceea ce spuneți e real sau nu.
Momentan, domnule Popescu, ați spus public niște neadevăruri și se pare că nu vă pasă de asta.
Domnule Cristian Tudor Popescu, cine spune adevărul aici? Dumneavoastră sau Recorder? Pentru că dvs spuneți că omul ăla a participat și chiar a fost condamnat pentru fapte de luare și dare de mită și de trafic de influență, iar cei de la Recorder spun că nu au niciun fel de probă în sensul ăsta. Ce trebuie să înțeleagă publicul?
Cum e cu încurcătura asta?
Preotul Leașcu îl întreabă public pe dl Nedea de la Recorder dacă nu cumva părinții dumnealui sunt prieteni cu unul dintre preoții care apar în filmările nedifuzate de Recorder. O întrebare mizerabilă după părerea mea, o insinuare de trei lei.
Domnul Alex Nedea îi răspunde preotului Leașcu și include în comentariu și o scurtă lecție de jurnalism în care îi spune că, citez:
„Aflați că un jurnalist pune o întrebare publică doar dacă a pus aceeași întrebare persoanei vizate, iar persoana nu a răspuns.”
Foarte corect, domnule Nedea, dar hai să vă aduc eu aminte cum ați făcut voi cu mine, public și fără să mă întrebați pe mine înainte, așa cum ziceți că se face.
Uite, vă las întrebarea pe care mi-ați pus-o public în primul comentariu.
Domnule Nedea, pe vremea aia nu aveați aceleași reguli sau dumneavoastră nu vi se aplică? Mi-ar plăcea foarte mult să răspundeți. Cum e cu deontologia profesională, țineți cont de ea aleatoriu?
Postări preluate de pe contul de Facebook al lui Marian Godină, polițist și scriitor
