Sfredelin vs „intelectualii publici din România”

Nu doar violența de limbaj, cea care maschează adesea o menajerie intimă în care pândește o bestie, este hidoasă și dezgustătoare.

Cu adevărat îngrețoșătoare și înfiorătoare este colcăiala șerpească din sufletul vândut al cuiva care, sub aparențele unui limbaj prolix, sfătos și învăluitor, emite, precum o sepie cerneala ei, puzderie de narative otrăvite ale propagandei Răului în numele Binelui.
Diavolul, ca să înșele, nu procedează niciodată altfel.

Rafinat mercenar cu precise misiuni mistificator manipulatoare, camuflat în personaj „respectabil”, autovalidat prin invocate apartenențe la foruri științifice internaționale, validat și de ultra-riguroasa Academie autohtonă spre dobândirea necesarului instrument al „credibilității” locale,

real personaj mefistofelic alergic la claritate morală (pentru el demascatoare) care invocă maniacal „Centrala de Propagandă” (totdeauna occidentală, niciodată moscovită), „evidența empirică”, „logica” (drăcească), „elitele românești, mass media, formatorii de opinie, comentatorii și intelectualii publici din România”, acei intelectuali care i-au descifrat rapid perversitatea și jocul,

acest discipol încă nedeconspirat al Profesorului Woland, descins nu la Moscova, unde totul e rezolvat și consolidat, ci în România, unde e mare nevoie acum de serviciile lui,

acest Sfredelin de București e, cum altfel, apologetul înfocat al „suveraniștilor” (al lui Amărel ajuns în Parlament) și calomniatorul înfuriat al realiștilor, al oamenilor lucizi și onești care au ales să nu tacă în fața barbariei ruse (despre care Sfredelin nu are încă suficiente date pentru a se putea pronunța asupra ei), în fața noii rinocerizări, a violenței cu program politic, a amenințărilor cu moartea, a propagandei antieuropene/ antinaționale, a falsificării realității și înnebunirii societății, a deturnării țării spre o nouă Siberie în plin secol XXI.

Unul dintre acești oameni cu adevărat onești, angajat din reflex moral în dezbaterile publice din societatea noastră ajunsă iar la o gravă răscruce, strălucit profesor universitar, eminent om de cultură care face cinste României în Europa, este dl Adrian Papahagi.
Atacarea și calomnierea domniei sale este echivalentul riguros al abjecției totale, al supremei depravări morale.

Diavolul, prin cei ce îi fac jocul, va ponegri mereu Binele și pe oamenii care îl apără, îl împlinesc și îl mărturisesc.
Acesta e însă ultimul motiv pentru care am putea abandona Binele.

Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Vasile Bănescu, membru CNA, referitoare la Dragoș-Paul Aligică, membru corespondent al Academiei Române