Criminalii de război
– nu sunt creștini mărturisitori
– nu mor dându-și viața martiric pentru alții
– nu sunt cei mai străluciți cultural oameni din generațiile lor
– nu au o viață personală împletită strâns cu o operă care face parte din patrimoniul cultural al țării lor
– nu excelează simultan în varii domenii ale culturii înalte
– nu sunt preocupați de elaborarea unui model ontologic al omului
– nu scriu lucrări cu titluri ca „Omul românesc”, „Ispita dacică”, „Existența concretă în metafizica românească” sau „Dimensiunea românească a existenței”
– nu sunt păstrați în memoria colectivă a poporului lor ca repere morale și culturale indiscutabile
– nu devin obsesia maladivă a unor vânători ideologici doar pentru că au fost declarați astfel de tribunalul unui regim politic sinistru și antihristic care a mutilat România și o parte din Europa.
Adevărații criminali de război sunt inși care detestă visceral credința și cultura, cuvinte la auzul cărora simt nevoia să pună mâna pe pistol.
Exact opusul unor oameni ca Mircea Vulcănescu.
Un text preluat de pe contul de Facebook al lui Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române
