E tot mai clar că „mișcarea suveranistă” e creația unei ample zone din servicii, în special SIE. E totodată o prelungire a celei mai abjecte părți din PSD (Ponta-Ghiță-Hrebenciuc-Vlase). Ea are extensii și sprijin în biserici (nu doar Teodosie, ci zeci de chilii athonit-moscovite, sute dacă nu mii de preoți și pastori, căci nu numai ortodocșii sunt atinși de ura antimodernă), Academie, presă etc.
Nu asistăm la vreo luptă „antisistem”, ci la o luptă intestină în sistem. Și USR, și AUR-SOS-POT sunt creații de sistem. Sunt doar zone diferite.
E totuși o înfruntare reală între România care chiar vrea să fie parte a civilizației occidentale (majoritară) și cea care urăște Occidentul (nu iubește neapărat Rusia, dar ar vrea să imite modelul de tiranie kaghebist-ortodoxistă instaurat de Putin).
Sigur, mi-ar plăcea ca puterea în România să fie exersată de oameni liberi. M-am convins însă că acest lucru e aproape imposibil. Rarele excepții sunt doar spre cauțiunea morală a sistemului, pentru vitrină.
Așa stând lucrurile, mă mulțumesc și cu lideri mediocri, aserviți sistemului, dar previzibili, moderați, care nu vor să devieze cursul României europene și atlantiste. Nu le cer mari calități; important e să nu bage țara în crize, să nu sufoce economia, să termine de construit autostrăzile începute, să nu deturneze prea mulți bani spre privilegii, corupție etc., și să poată oricând trece un test psihiatric sumar.
De produs, creat, gândit se ocupă oamenii liberi, care nu au și nu vor avea acces la funcții (sunt un pericol mortal). Dar măcar să ne lase să existăm liniștiți în parametrii carierei noastre, și să nu tremurăm la fiecare tur de alegeri că țara o ia razna.
A, și să-i neutralizeze pe cei mai demenți și iresponsabili dintre ei (ca Georgescu și Ponta). Cum, necum, s-a întâmplat asta și în 2014, și în 2024.
Postare preluată de pe contul de Facebook al lui Adrian Papahagi, fost membru al PMP
