Problema cu Oana Gheorghiu și Dăruiește Viață
***
Problema cu Oana Gheorghiu, recent numită vice-premier în Guvernul Bolojan, se numește Dăruiește Viață.
Dăruiește Viață este un ONG care a fost, pe vremuri, promovat pentru diverse acțiuni pe care le făceau, recte comerț cu pacienți. Nimic grav în asta, ba chiar dimpotrivă. Pentru cine nu știe ce este acela comerț cu pacienți, se referă la cazuri grave, atipice sau pentru care nu sunt soluții viabile în România, și care puteau beneficia de asistență medicală specializată în străinătate.
Sunt multe astfel de fundații, asociații, organizații și ce fac ele, până la proba contrarie, este minunat pentru beneficiari.
Nu e trafic de persoane. Trafic de persoane ar presupune o încălcare a legii, o formă de imoralitate dublată de exploatare, acțiuni cu precumpănire și din culpă prin care să te îmbogățești pe seama catastrofei umane, dublată de corupția endemică sanitară din România.
Prima oară când m-am intersectat cu Dăruiește Viață a fost la Colectiv. N-am vorbit cu Oana, am vorbit cu Carmen.
Era la câteva zile după incendiu, într-o perioadă de intensitate, și volatilitate, foarte complicate. Carmen susținea c-ar trebui să-i transportăm pe toți ”afară”, pentru că au să moară cu zile.
Podul aerian era deja deschis, chestiunea viabilității pentru transfer cu avionul era critică în anumite cazuri, dar și realitatea că pe lângă pacienții români nu colcăiau doar bacterii și infecții nosocomiale. Colcăiau și recruiteri de pacienți. Care nu fac, insist, trafic de persoane, pentru că asta ar presupune o încălcare a legii, o formă de imoralitate dublată de exploatare, acțiuni cu precumpănire și…etc
Fiecare cu șandramaua lui. I-am explicat lui Carmen că fără criterii medicale clare de transfer, dar mai ales după ce se petrecuse în primele zile, cu zborul către Israel, dar și demisia iminentă a lui Ponta și posibil a guvernului, dar și colac peste pupăză a faptului că medicii erau deja în vizor, genul ăsta de ”heirupism” mai mult face rău decât bine.
Am căzut de acord că nu suntem de acord și asta e.
Ei și-au văzut de drumul lor, eu mi-am văzut de drumul meu.
Venirea Oanei Gheorghiu în guvernul Bolojan e la capătul unei lungi perioade care n-are nicio legătură nici cu Dăruiește Viață ca entitate, nici cu campania pentru construirea unui bloc de clădire pentru Spitalul Budimex.
Are de-a face cu treptata întrepătrundere între o organizație non-guvernamentală (sic!), și o parte a eșichierului politic.
Nimeni nu spune, orice om are dreptul să țină cu ce echipă de fotbal vrea el, să se închine la ce zeu vrea el, și să facă afaceri cum crede de cuviință.
Pe de altă parte relația unor politicieni cu anumite ONG-uri a devenit de oarecare reputație, iar cât privește Dăruiește Viață, Vlad Voiculescu și Magic Camp, lucrurile sunt de ani de zile de notorietate publică.
Am scris și am observat și în trecut că marketingul unor astfel de entități este foarte agresiv. Lucrează cu un efect de deformare subtilă a realității.
Bunăoară ”noi facem un spital” este o inexactitate. Spitalul era deja acolo, Dăruiește Viață a ridicat un corp de clădire și s-a apucat să-l utileze și să-l mobileze prin diverse strategii de-a aduna bani din piață. Foarte frumos. La fel sunt oameni care-au donat perdeluțe, unii care-au donat ecografe sau tomografe. Cinste lor.
Acel ”spital” pe care îl ridicau Dăruiește Viață, încă de la început, urma să fie o aripă nouă a unei instituții publice. Nu private. Publice.
Lucru mai greu de înțeles de donatorul de rând, care a dat din bănuții lor echipei Gheorghiu.
Evident în ăsttimp propaganda spunea că nimeni nu face spitale în România, că statul fură, că de-aia au murit cu zile copiii de la Colectiv infectați cu te-miri-ce (și unii așa au murit), din cauza Hexi Pharma (iar scandalul ăla e chiar monstruos șamd).
Nimic mai convenabil pentru un sistem putred să scoată în evidență îngeri salvatori care dau cu bidineaua. Și să arate că fac o treabă bună unde statul face o treabă proastă, sau că fac treabă unde statul nu face.
Toate sunt inexactități. Nimeni n-a făcut vreodată o analiză comparativă să vadă cât a costat patul de salon pe deconturile Dăruiește Viață, vs. alte spitale care și-au cumpărat mobilier.
Nimeni n-a făcut un audit comparativ de management de proiect al Dăruiește Viață, comparativ cu managementul altor centre ridicate între timp, utilate între timp șamd.
Ce-i drept, banul public curge greu, și e al dracului de întortocheat. Cu SEAP, cu SICAP, cu Curtea de Conturi, cu ASF, cu Nea Vasile de la Județ, cu clauze contractuale, contestații și alte boscârțe.
Dacă Guvernul ar fi un ONG, Oana Gheorghiu chiar ar merita să fie nu vice-premier, ci premier. Pentru că se pricepe, și știe ce-are de făcut.
Drept urmare nu-i nimic dramatic aici, nu-i nimic deplasat.
Ce e deplasat e, treptat, user-izarea anumitor instituții. Prin user-izare nu mă refer la garnitura de oameni tineri, frumoși, liberi dar mai ales superior educați din partidul domnului Drulă, candidat la primărie.
Cât la particularitatea că într-o lume plină de neclarități USR-ul n-are decât certitudini. Certitudinile fiind că sunt incoruptibili, că știu ei ce e de făcut, că în mod clar vor crea o România fără corupți în funcții publice, și alte astfel bazaconii.
Ceea ce, din tot sufletul, le doresc.
Cum îmi doresc și mie.
Cum ar fi, totuși, să avem o România și fără penali în funcții publice, dar și fără ipocriți, impostori și mincinoși?
Ar fi rău, sau ar fi bine?
Pentru că ce funcționează în marketing, când ai de convins oameni să-ți doneze bani prin SMS, e una, se cheamă ”publicitate”, dar ce presupune transparența în guvernanță dar și cea decizională e alta.
S-a aflat, bunăoară, că Oana Gheorghiu avea salariu la Dăruiește Viață. E corect, doar nu era să vină cu bani de acasă la serviciu. S-a aflat și cât, că doar avea declarație de avere de completat. Nici asta nu-i crâncen, chiar dacă fură ochii la lume când aud 4000 – 5000 de Euro.
Dar oamenii nu se uită la costurile de construcții, la bugetul alocat în cele din urmă corpului de clădire, dar și la plata anumitor contracte către terți, cine au fost beneficiarii dar mai ales pe ce criterii au fost ei aleși. Pentru că ONG nu e Stat.
Oamenii când fură de la Stat e una. E infracțiune. Când fac afaceri pentru că legea permite anumite înlesniri ONG-urilor dacă sunt de utilitate publică e alta.
Adaugă la asta o gășcuță de jurnaliști foarte guralivi, unii talibanizați, alții participanți cu duhul, ocazional și cu sponsorizarea, la întregul proces, și poate-ai să înțelegi că lumea oamenilor mari nu-i făcută din fapte bune. E făcută doar din respectarea legii.
Cred sincer că Oana Gheorghiu va fi în cel mai bun caz un vice-premier mediocru. Nu că ceilalți ar fi stele academice, dar portofoliul dânsei de ”reformă” presupune nu doar iluzii, speranță și zâmbete, presupune un nivel de cunoaștere sistemică dar și de atribute, și ascendent, pe care doamna Gheorghiu nu le are.
Ce are, deocamdată, e entuziasmul simpatizanților.
Care e splendid, e duios, e cu adevărat semn că România e o țară minunată. Dar care nu-i nici destul pentru reformă, și nici nu-i vreun ingredient necesar.
Că PSD e nemernic, că ei sunt vinovați pentru tot ce-i rău în țara asta și-o să le arate lor Oana Gheorghiu și oamenii impecabili de lângă ea, e atât de distractiv încât abia aștept să se petreacă.
Fapt este că între timp Statul a primit (cu greu, și cu destule opinteli) în folosință respectivul corp de clădire, lucru superb și care aduce plus valoare sistemului. N-ar fi adus plus valoare sistemului intenția, și pe alocuri insistența, doamnei Gheorghiu și celor de la Dăruiește Viață să facă parte din board, să facă manageriat privat al unei instituții publice, să deruleze și investigații pentru adulți într-un centru pentru populație pediatrică…și altele.
Ce vreau să zic, în rezumat. Îi doresc doamnei vice-premier Gheorghiu răbdare și nervi de oțel, și atâta cât ține de mine, dacă ne intersectăm, vom colabora corect instituțional.
Corect înseamnă că atâta timp cât suntem în aceeași echipă, tricoul este al României. Nu-i nici liberal, nici social-democrat, nici user-ist, nici conservator sau suveranist sau progresist. Și nici nu dăruim vreo viață.
Executăm un mandat, un serviciu public, în slujba cetățeanului, indiferent dacă a donat sau nu bani ONG-urilor, dacă o admiră sau nu pe doamna Gheorghiu sau pe subsemnatul.
Sper că dânsa, ca și mine, doarme liniștit noaptea. Pentru că după debaclul Atanasiu și diverse ”șpăgi de supraviețuire” ar fi păcat, după ce-a început cu dreptul, să se împiedice de stângul.
Și, vorba premierului, spor la treabă.

Postare preluată de pe contul de Facebook al medicului Gabriel Diaconu