Viata nu se măsoară prin numărul respiratiilor, ci prin momentele care ti-au tăiat respirația, a spus scriitoarea americana Maya Angelou. Pornind de la acest citat minunat, îmi permit acum, când nu mai fac parte din „branșă”, sa ma întreb cum au ajuns niste persoane, dintre care unele nu știu când se folosesc corect cuvintele doar și decât, sa aibă chiar funcții de conducere în unele instituții din presa sportiva. Sau ce lasa în urma lor mulți din cei care acum activează „cu succes” și încearcă sa se facă tot mai vizibili în domeniu.
Stiu, mulți chemați, puțini aleși, dar senzația mea, și nu numai, este ca alegerea asta a fost făcută neinspirat, ca să nu spun mai mult. Pentru ca și cei care aleg nu au ajuns pe meritele lor în acea pozitie, ci din varii motive, dar nu profesionale.
Iar atunci când vor privi în urma, acești „aleși” nu vor găsi poate niciun moment care sa fi tăiat respirația celor care i-au citit, i-au ascultat sau i-au văzut.
Si atunci, poți spune ca ei au trăit măcar o clipa cu adevărat în presa sportivă?!
Preluare de pe contul de Facebook al lui Bogdan Socol
